Anonimul florentin

Astfel i-a fost devenirea, nu dintr-odată, ci încet-încet, ascultând, citind, scriind, până să se lămurească încotro.

Așa se face că azi, uimită de prezența în „#Cercul celor apăruți“, mi-am amintit povestea anonimului florentin de ieri.

Puțini se încumetă să scrie despre tineri, despre cei nelansați, nepremiați. Sunt și excepții. Rare.

Despre acest spirit generos, dar mai ales singuratic, mai multe, #aici 

https://antoneseiliviu.wordpress.com/2021/10/30/c-p-a-nicolae-florentin-streche-despartire/

și #aici 

https://sarutul21.blogspot.com/2021/10/devenirea.html

Eli Gîlcescu

Plimbare de voie

... printre cărți rare 

ce par a ține de acea scriere universală –

un paradis 

din care nu se poate ieși 

decât prin trădare sau moarte

între iubita abandonată și noua locuință

nu-i cine știe ce deosebire

fie pentru un motiv sau altul

printre haimanalîcurile celorlalți rațiunea

în locul instinctului

unei limbi de lemn tembelizat de mizerie –

inamicul jurat al oricărei schimbări

 

pentru o clipă numai, își ascultau cu grijă sufletul

fără măști printre semne și simboluri

fără teama de oameni

solidari

în locul unde îmboboceau poeme

cu petale de-ntuneric și surâsuri ferecate

într-un gând comemorat ortografic de-un punct

o nouă odisee dintr-un nimic și-o floare (in memoriam)

 

Eli Gîlcescu

(Sursa foto: internet)

Ileana

De cîtă iubire eram în stare, 
Adă-ți aminte – în studenție.
De cîte poetici nobile, rare:
Glorii și riscuri – flamura ție.

Ce rute crîncene prin timp întoarse, 
Cîte popasuri, cîte săruturi, 
Ce punți prăvălite, ce flote arse, 
Cîte ciocniri, ce sunet de scuturi...

Clipele tinere și idolatre.
Încă mi-e sete – plină e cana?
Părul tău flutură prin amfiteatre...
Timpul reține-l: scade, #Ileana. 

Romulus Vulpescu

Plouă și parcă ploaia îți desenează chipul pe geam

plouă și parcă ploaia îți desenează chipul pe geam

caii poartă flori roșii la ham

de-aș fi arhimandrit, te-aș pune la mănăstire hram

 

plouă pe hulube, pe perdele, pe geamuri de trăsuri

în părul tău e mireasma unei păduri

jderii poartă coronițe de fragi și de muri

 

plouă și ploaia îți desenează chipul pe ferestre

caii sălbatici poartă flori la căpestre

e ziua în care dumnezeu ne dă de veste

 

plouă din zori până-n asfințit

fiecare șoaptă e ca o scăpărare de chibrit

minutarele în ornice au ruginit

 

plouă și parcă ploaia îți desenează chipul pe geam

caii poartă flori roșii la ham

de-aș fi arhimandrit, te-aș pune la mănăstire hram

 

constantin preda

Unde s-a dus?

unde s-a dus lumina

zilei de ieri?

poate-au bătut-o în cuie

niște dulgheri

 

poate-au bătut-o în cuie

poate au tras-o la rindea

poate s-a ascuns în plumbul

ploii din inima mea

 

poate nici n-a fost

sau a fugit în pădurea de arțari

oare-au bătut-o în cuie

niște tâmplari?

 

unde s-a dus

din zori spre seară?

poate-au acoperit-o albinele

(în stup), cu ceară

 

unde s-a dus lumina

zilei de ieri?

poate-au bătut-o în cuie

niște dulgheri

 

constantin preda

Printre amintiri

‎Clara Mărgineanu‎ în Pariu pe Prietenie

6 mai 2015 

Am spus că voi reveni cu amănunte, încet, încet... Încet, dar sigur ca în orice iubire autentică. Prin urmare, vor fi alături de noi, ca mereu, de la începuturile „Pariului“, Tatiana şi Marius Ojog, un cuplu frumos de tot, în viaţă şi în artă. Oameni buni şi dragi, talentaţi şi sufletişti care au răspuns chemărilor prieteniei. Au venit mereu, de la Călăraşi la Bucureşti, chiar şi într-un decembrie cu ninsoare, când lansam „Măştile Cleopardei“, chiar şi într-un ianuarie cu lapoviţă, când lansam, tot la „Spice“, „Destine cu har“. Le mulţumesc din suflet!

Pe 24 mai, la Clubul „Spice“ va fi invitată de onoare inegalabila doamnă şi scriitoarea de excepţie, Ileana Vulpescu. O vom sărbători, o vom aplauda, pentru tot ce a scris, pentru tot ce ne-a învăţat, pentru că lectura volumelor sale ne-a făcut ceva mai buni şi mai fericiţi, pentru că împlineşte 82 de ani!
Vom lansa, de asemenea, antologia de poezie contemporană „Sărutul“, care include 32 de autori. Cartea a apărut la Târgu Jiu. Mulţumim frumos pentru acest dar, doamnei Elisabeta Gîlcescu! Cum am promis, am revenit cu detalii.

RIP GEORGE MIHALCEA

Tăceri cu dinți otrăvitori

din trupul tău ademenind ninsori
ce-aduc plecarea și Neînceputul
se nasc tăceri cu dinți otrăvitori
și mă nasc eu de-acum necunoscutul

care a inventat o mare grea
de strigăte-așternute peste tine
când dintr-un ochi cu uitătură rea
țâșnea spre noi un freamăt de jivine

amurg de sâni și coapse fumegând
sub mâna mea cea devenită gheară
înfiptă în cenușa unui gând
că Mâinele se va numi Aseară

pe toate astea ni le-am scris pe frunți
lăsate-n gaj la munți de pietate
spre care-acum nu mai există punți
ci doar recife de celenterate

de unde vine un noian de spori
tăind ciozvârta noastră de mirare
că ne desfacem de atâtea ori
în părți egale de cutremurare

sunt eu prea greu sunt mările prea mici
mă-ntreb când cazi și nu te mai ridici

Constanța, Colegiul Național „Mircea cel Bătrân“, Mai 2016

Constanța, Curtea Brâncovenească, Mai 2016

Constanța, Colegiul Național „Mircea cel Bătrân“, Mai 2016

O cuprinzătoare iubire

Eli Gîlcescu